Două pahare pentru uitare

Pământul nins se zguduia sub strigătul atroce al corbilor ascunși prin fagii desfrunziți ori prin brazii pitici cu desișul argintiu. Ascultându-i, R avea impresia unui spațiu gol, imens, care se strângea în jurul său precum un ștreang. Zăpada, uscată de gerul ultimelor nopți, pleznea sub tălpile ghetelor sale precum niște globuri mici de Crăciun cu sticla subțire și casantă.

De aproape cinsprezece ani R ținea acest obicei cu religiozitate: în zilele imediat următoare sărbătorilor de iarnă, îl vizita pe bunul său prieten, F, aducând cu el o sticlă de cognac și o pan de Spagnia cu nuci. În ajunul fiecarei revederi, R își amintea de cum s-au cunoscut și împrietenit ei, în anii în care Berlinul se pregătea de marea sa schismă interioară. Ei nu știau însă, atunci, că piatra zidește destine și tot ea le poate separa. Nu însă definitiv și nu în adevăratul sens al cuvântului. Separați de acel monstruos aliaj de piatră și teroare, au rămas prieteni, scriindu-și, el din vest, F din est, având amândoi vieți separate, destine complet diferite.

Abia după căderea Zidului au început să țină această tradiție în a doua sau a treia zi de Crăciun. R bătea jumătate din Berlin, pe jos, până la F, pentru a își pune gândurile în ordine, pentru a își pregăti precum într-un ritual, vizita pe care utopiile politice o amânaseră atâția și atâția ani. Și chiar dacă de la revederea lor trecuseră cinsprezece ani, totuși R încă nu putea trăi aceste vizite fără un ușor resentiment la adresa destinului. Simțea că ceva este totuși nedrept, de parcă ar fi fost despărțit de o amantă un amar de vreme iar acum, o revede bătrână, ursuză și ușor senilă după ce în amintirea sa exista doar mai tânără cu treizeci de ani, cu umerii subțiri și goi și respirația mirosind ușor a gin fierbinte.

Uneori stau și mă întreb oare ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă în acea zi am fi fost de aceeași parte a Zidului. Știu, mereu mi-ai spus că tu în libertate ai fi fost un ratat bețiv și labil psihic iar eu în comunism aș fi ajuns la pușcărie pentru că nu mi-aș fi putut ține gura. Dar astea sunt doar speculații. Nu, nu vreau să redeschidem acest subiect. Eu nu te judec! O va face Dumnezeu. Eu îți port doar o necondiționată iubire. Știu, este stupid. Dar…și știi doar că nu am fost și nu sunt un om prea blând. Pentru tine însă voi purta mereu o iubire bizară. Zâmbești? Mă bucur. Știi, așa trebuie de fapt iubiți prietenii. Poftim? Chiar dacă le-au devenit călăi? Nu, nu, ți-am spus-o în repetate rânduri. Ceea ce tu pretinzi că ai asasinat în viața mea, a fost deja asasinat de hazardul pe care l-am trăit în ziua în care Zidul m-a închis pentru veșnicie în mijlocul libertății. Cât de cinic! Să fii încarcerat în libertate. Un clișeu, desigur. Oare când vei încetă să te judeci atât de aspru, F? Fanteziile și vanitățile tinereții! Ai făcut ceea ce trebuia să faci pentru a îți întreține familia! Nu, nu F. Iartă-mă…poate fi dureros (și este!) pentru amândoi. Dar familia…soția și copilul meu au rămas în est iar ceea ce tu acum numești trădare eu numesc sacrificiu. Cum aș putea să fiu supărat? M-a durut atunci, e drept, să știu că din toți berlinezii, soția mea te-a ales tocmai pe tine. Dar…ce mai conta? Eu eram ca și mort. Nu mă puteam întoarce decât dacă aș fi vrut să mor pentru ideile mele – am ales să trăiesc pentru ele. Te-ai gândit că poate eu am renunțat la ei, de fapt? După cum spuneam…fanteziile și vanitățile. Ai fost un prieten bun, F! Întotdeauna. Poftim? Desigur, inclusiv în episodul Stasi! Ce mai contează? Ai fost acolo pentru cei mai importanți oameni din viața mea atunci când eu am ales să fug de urmările cărților mele. Aș putea să mă detest mai mult pe mine însumi pentru lașitate decât pe tine pentru că ai fost uman și nu te-ai ferit să îți placă ceea ce le place de obicei oamenilor. Aveai tu o vorbă…Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu îmi este străin. Cine a spus asta? Malraux? Nu, Terentius, desigur. Iartă-mă.

 Ai fost un prieten adevărat în primul rând pentru că ai ales să faci ceva ce ar fi putut fi foarte ușor condamnabil. Apoi ți-ai sacrificat timpul pentru a crește copilul altcuiva, e drept, pentru că iubeai soția altcuiva. Dar și aici este discutabil. Soția cui? A cuiva care…dar nu mai contează. Ne-a separat un zid atâția ani, schimbându-ne viața și lumea și totuși iată-mă și iată-te! Pe semne multe lucruri ne-au separat în acești ani, puține însă ne-au despărțit! Ai toată considerația mea, prietene, și toată iubirea necondiționată! Te invidiez însă pentru un singur lucru: anume acela că la tine toate lucrurile s-au îndreptat! Da, exact cum ai auzit. Ai căzut la pace. Cu Stasi, cu mine, cu tine, cu toate lucrurile de care te-ai temut că se vor întoarce împotriva ta după căderea Zidului. Unele s-au întors și le-a primit cu inima deschisă, cu bărbăție și maturitate. Altele…s-au pierdut în timp. Pentru mine însă nu este atât de simplu…

Da, ai dreptate! Hai să mai bem un pahar! Poftim, ia o gură! Este cald, Emma l-a făcut, așa cum îți plăcea ție! Iartă-mă, F, te rog să mă ierți! Știu, de fiecare Crăciun îți spun asta în speranța că într-un fel sau altul îmi vei răspunde dar tu insiști să taci mâlc după lespedea asta de piatră, ninsă și sumbră: eu te-am iertat pentru că ai avut grijă de familia mea cât timp eu am fugit pentru ideile mele. Dar tu ai să mă ierți vreodată pentru că am venit în casa ta ca un tâlhar, după ce ideile mele nu mai interesau pe nimeni și te-am asasinat mișelește pentru că ai fost mai curajos decât mine? Nu știu, într-o zi poate voi găsit un răspuns. Sau, poate, voi ajunge să nu mai pretind unul. Noroc!

R turnă cognac în cele două pahare și le dădu pe gât pe amândouă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s