Carul și boul – De unde până unde?

cosasi-odihnindu-se

Mă tot întreb de ce Grigorescu a pictat obsesiv care cu boi. Nu este nimic mai frumos, oare, decât carul cu boi? Boul nu este cal. Boul este, intuitiv, bou, este un colos de forță, un paricopitat cu alura absurdă a nebunului. Nu poate fi nici sentimental, nici inteligent, nici mișcător. Este pur și simplu bou. Și nici carul nu este cabrioletă, nici măcar nu este trăsură ci o citadelă de lemn, cu roți gălăgioase, încropita pe prispă, cu sudoarea și sudalmele bătrânului și entuziasmul pământiu al lui fiului cel mare. Carul este o căruță ceva mai spectaculoasă, cu un aer vetust și o mobilitate rezervată. Căruța este mai suplă, mai ușoară, în vreme ce carul este colosal și mitologic. Așadar, boul se cuvine, după toată geometria cărnii sale, să tragă cu spinarea acest mastodont universal. Păi nu degeaba și expresia, cu carul, adică mult, îndestulător, să fie, să tot fie. De ce nu s-a zis i-a dat Dumnezeu cu căruța, de pildă? Păi pentru că, pe de-o parte, căruța este mai puțin încăpătoare. Pe de altă parte, estetica sonoră a căruței este precară, rezonează cu ceva înjghebat, încropit din sărăcie, între un scuipat și-un țoi de țuică; trei coceni și restul paie. Dumnezeu, când dă, dă cu carul. Și omul cât trage, trage ca boul.

În carele lui Grigorescu până și lumina este mitologică. Când boii stau pe mai țepeni de spinare iar țăranul din vârful poverii nu pare cocârjat, atunci umbra animalelor în tină este scurtă, semn că este abia ora prânzului iar soarele stă fix deasupra. Ziua se sfârșește devreme. Carul nu este gol dar nici plin. Lumina prânzului, toridă, înfioară silueta carului, aruncând-o în praf ca pe un pește care trage să moară pe uscat.

Dar sunt și carele cu umbrele lungi, întinse în fața boilor, cu țăranul vlăguit, cocoțat în vârful grămezii. Nici boii nu sunt prea în apele lor, trag alene, pufăie greu, se zbat, agonizează. Lumina este mieroasă, norii sunt vineții, pe semne vine seara. Da, atunci Dumnezeu a dat cu carul.

Sunt și carele cu lumina în spatele boilor, când țăranii merg spre răsărit, cu carele goale. Este dimineață devreme și Dumnezeu bate clopotele muncii. Și nici țăranul, nici boul, nu se sfiesc să tragă, viguroși, abia treziți la gura răcoroasă a zorilor.

Obsesia lui Grigorescu nu este doar pentru care și pentru boi, ci și pentru țăranii care trăiesc legați, și ei ca niște boi cu o treaptă mai domni, la carele lor. Întotdeauna, carele trădează o oarecare prosperitate. Fie cea a dimineții când omul pleacă fericit la muncă, fie cea a serii când se întoarce mulțumind lui Dumnezeu pentru pâine, fie chiar și cea a prânzului când deși omul se întoarce pe jumătate îndestulat, zice Doamne-ajută că apucă să fure un pui de somn.

Totuși, prosperitatea țăranului, cu toate că s-a fundamentat pe care, ea niciodată nu a depășit condiția căruței. Pe undeva, osânza s-a pierdut în praf. Și-a văzut sacii în căruță. Cu alte cuvinte, a tras cu carul dar a strâns cu căruța. Și restul? Bine bine; și totuși, de ce doar sacul? De ce sacul este măsura acestui confort divin? A își vedea sacii în căruță este pe jumătate mulțumitor. Ar fi putut, bunăoară, să își vadă sacii în vagon. Sau pe vapor! Sau, măcar, pentru numele lui Dumnezeu, într-un car. Nu. Omul nostru își vede sacii în căruță, nici măcar nu pune cârca să îi suie. Îi vede. Cineva dintre oamenii lui Dumnezeu a pus peste  noaptea mâna și i-au suit omului sacii în căruță. De ce nu a pictat Grigorescu căruțe cu saci? Și, apoi, dacă tot peste noapte cineva i-a suit sacii în căruță, omul nostru zice Doamne-ajută și merge mai departe. Ar fi fost mai bine să fie sacii în ceva mai mare, dar și munca ar fi fost  mai multă. Așa cel puțin, cum necum, sunt deja suiți.

Și ca să înțeleg, totuși, de ce Grigorescu a pictat atât de obsesiv care cu boi, a trebuit să văd Cosași odihnindu-se, a lui Ressu. Pe scurt, sunt patru cosași care se odihnesc. Cel mai din dreapta pare și cel mai bătrân. Pentru el câmpul este o biserică. Se roagă? Așteaptă? Spatele îi este drept și nici de consătenii lui nu stă prea apropiat. Următorii doi, mai tineri, par supuși și triști, niște zdrahoni de bărbați, nițel dezlânați, legați însă ombilical de coasa lor. În fine, cel mai din stânga, a renunțat la luptă. Sau cel puțin are o discuție sinceră cu Dumnezeu. Femeia din spate le aduce probabil merinde. Dar bărbatul din planul cel mai îndepărtat…acela este explicația profundă a carelor lui Grigorescu: este drept de spate, pare că își poartă coasa cu demnitate, nu are răgaz de odihnă și nici nu îi trebuie. Grigorescu a pictat care și nu căruțe ori trenuri, pentru că în umbra carului, ca în umbra niciunui alt vehicul, se zbate obstinația religioasă a omului care trage la pământul său din greu, aproape de pietre și de apă, mergând încet dar sigur, tras de bou și nu de cal, căci boul nu cercetează, boul trage și nu discută. Boul trage, calul s-ar chinui să tragă atât cât trage boul. Țăranul trage cu boul și cu carul pentru că știe că din cauza năravului său, va strânge cu sacul și căruța. Și după ce trage cât trage, se va odihni și el, precum frații săi de cruce, la început fiind supărat pe Dumnezeu, apoi dezlânat și obosit, sfârșind profetic prin a sta drept în fața vieții și a morții, cu mâinile în poală, ușor îndepărtat de ai săi ca de sine.

Carul cu boi este măsura destinului țăranului român, poate chiar și a viitorului român de la urbe, poate, de ce nu, a omului: acesta trage și se zbate, din greu și cu greul, neînțelegând că în afară de câțiva saci cu care își va umple cămara pentru iarnă, va rămâne doar cu spatele apăsat și chipul încercănat.

Omul strânge cât strânge și nu mai știe de ce strânge.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s