Testamentul unei canalii. O prefață imposibilă a unei cărți inexistente. Încă.

Am fost pe rând un tiran, un om onorabil, un om care se apleca în fața lui Dumnezeu cu recunoștință, un om flămând de mesele vieții sau chiar un fanfaron fără simțul atât de elementar al ridicolului. Am fost pe rând fiecare dintre acești oameni, uneori chiar și puțin din fiecare, în același timp. Am fost eu însumi – și poate aceasta mi-o salut cel mai sincer acum – chiar dacă uneori nu am fost capabil să trec peste instincte sau orgolii care însuflețeau în mine dezastrul. Am fost între ape și am mințit, uneori, din plăcere. Am fost alteori subțire și sărac iar pentru a ascunde acestea am devenit histrion și mi-am lipit cu frondă floarea naturaleții în piept. Am fost în beciurile sumbre ale fricilor mele juvenile și materne iar în loc să mă așez într-un colț pentru a mă mântui prin tăcere și căință, am început să joc, ridicol, de parcă aș fi fost într-un salon de gală.

Am fost deseori lamentabil și dacă aș încerca să găsesc astăzi o scuză metafizică ori socială, nu aș reuși decât să adâncesc ridicolul. Nu mai am nicio altă cale decât aceea a acceptării fără compromis și perfect sincere a condiției mele de om nenorocit. De aici încolo începe mântuirea. Mântuirea spre care am tins mereu doar de dragul acelei frumoase înfățișări de profet luminos care a trecut de straturile vechi și bătrâne de carne și a ajuns la miezul condiției umane, la spiritul născător de spirit. Acel profet care vede totul clar și onest, împăcat și singur.

Nu am fost niciodată în tot acest timp mai puțin singur sau mai puțin împăcat, căci butaforia nu poate lumina adevărul decât prin prisma pildelor iar escrocii nu trec niciodată de sensul pur literar al unei pilde, citind-o și înțelegând-o la fel cum citesc și înțeleg un banal articol de ziar. Am fost un escroc, într-adevăr. Unul intelectual, sentimental, social, metafizic. Un escroc desăvârșit. Ar fi fost totuși trist ca nici măcar în ipocrizie să nu ajung la desăvârșire. Chiar dacă nu este la îndemâna oricărui ipocrit să fie desăvârșit, totuși este măsura supremă a nenorocirii sale.

Escrocul nedesăvârșit, incomplet, pe jumătate escroc pe jumătate orice altceva, este mediocru și slab dar mai are o șansă de a se mântui. Escrocul desăvârșit este autentic și viguros dar este, probabil, pierdut pentru totdeauna dacă nu renunță la felul său perfect de ipocrizie și înșelătorie. N-am putut fi niciodată incomplet în ipocrizie căci n-am putut fi niciodată dispus să îmi asum vina sau greșeala și să-mi cer iertare pe loc în cazul în care șubreda mea ambarcațiune a șarlataniei ar fi eșuat iar toată lumea mi-ar fi văzut adevărata față. Mi-a rămas doar a fi șarlatan până la capăt sau a nu fi șarlatan deloc. Nu știu dacă a fost calea cea mai simplă, dar a fost cea mai nenorocită și am apucat pe ea pe nesimțite, ca un orb, ca un nebun, ca un copil. Am fost un om rătăcit care în cele din urmă, negăsindu-și drumul și continuând să orbecăie prin ceață, a ajuns să fie pierdut de el însuși. A ajuns un om nenorocit de propria sa condiție de impostor.

 Totul este falsitate și ipocrizie, totul este histrionism și beție. Totul este o umbră și nimic mai mult. Am fost un om și am ajuns o umbră a tuturor dezideratelor false pe care le-am trăit, cu ipocrizie, de parcă ar fi fost reale. Nu am fost altfel decât șarlatan chiar și cu mine însumi, m-am tras pe sfoară pe mine însumi și m-am scârbit de mine însumi. Totuși nu m-am dezis de mine și nu m-am hulit. M-am iubit cu lașitate și imprevizibilitate, mi-am adâncit rănile și m-am îndepărtat tot mai mult de adevăr continuând să beau, să țin beția vie și să fug de luciditate ca de diavol. Oamenii nenorociți sunt acei oameni care fug de diavol dar nu înspre Dumnezeu. Fug în gol, pustiiți și sărmani. Uneori mă întreb cât de mult m-am putut pierde de mine ca să ajung atât de singur și de gol. Îmi este frică și groază de acest gol căci știu că acolo nu mai pot pune măști. Histrion se sinucide căci nimeni nu mai are răbdare cu el. A venit vremea adevăralui. Iar în locul adevărului, nu poate sta decât nenorocirea.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s