Între liniște și fuga de liniște

Să trăim într-o stare frumoasă de ataraxie! Nimic nu ne umbrește seninul sufletesc – ce poate fi mai bine decât asta?

Poate că asta ne-ar face săraci cu duhul, poate că am fi leșinați de atâta bine ca după un borcan de miere, poate că nu ne-am mai hrăni cu nectarul obținut prin sfărâmarea celor mai grele angoase, poate că am vegeta ușor anorganici într-o stare care nu ne apropie nici de Dumnezeu, nici de pietre.

Dar oare nu există apropiere de Dumnezeu și fără taraxis? Probabil că nu. S-ar putea ca lupta cu patimile și cedarea în fața lor să ne facă mai ampli, mai vii, mai umani. Om fără patimi? Omul este cel mai răbdător contabil al patimilor. Probabil că păcatul acestei filosofii din antichitate constă în faptul că  se opune patimilor, exclude existența acelei scântei dătătoare de viață ce rezultă impactului dintre oameni și patimi. Ataraxia probabil că împinge omul spre o liniște vecină cu moartă. După cum spuneau grecii, omul se suspendă de la judecățile controversabile. 

Astăzi, ataraxia poate trece drept senilitate. Acea pasivitate vinovată pentru toate relele pământului. Oamenilor trebuie să le lipsească taraxis-ul dar nu prin suspendarea judecăților care nu pot fi albe ori negre ci trebuie să scape de el prin procesul invers ataraxiei: trebuie să caute acele judecăți controversabile, trebuie să le macine, să se lupte cu ele, să le dovedească. Omul trebuie să se lepede de patimi înfruntându-le, nu fugind de ele. A fugi de patimi nu înseamnă că ai tăria de a le face față ci înseamnă doar că poți fugi relativ repede. Iar fuga nu este o virtute. Nu fuga înlătură taraxis-ul, nu fuga mântuiește omul ci ea îl face să fugă în jurul mizeriei sale, ca într-un cerc maladiv, obosind și risipindu-și energia fără însă a se îndepărta vreodată de ea. 

Astăzi, ataraxia grecilor ar trebui căutată în urma marilor dubii. Marile îndoieli elimină la urma urmei tulburările printr-un consum constant al tuturor acelor resurse care, precum gazul, întrețin focul. Omul care astăzi caută să elimine tulburările, taraxis-ul, va trebui să se așeze și să privească. Să nu fugă. Să nu se repeadă. Oamenii au astăzi, mai mult ca niciodată, nevoie de liniște. Și totuși, tot ceea ce fac, fac pentru a fugi de ea. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s