La Obor

Mă obsedează zona din jurul pieței și a magazinului Obor cu tot universul aferent, de la Colentina, Ziduri Moși, Avrig, intersecția cu Ștefan cel Mare și Calea Moșilor. Mă obsedează în cel mai onest mod cu putință cu forța unei rugăciuni.

Bucur Obor este un fel de Mecca al comerțului mărunt dar important, al chilipirului, al unei soluții pentru orice problemă care aparent nu pare să aibă rezolvare. Sau, cel puțin, cu siguranță nu are soluție după priceperea ta. Când vecinului Costică i s-a stricat mașina de spălat rufe, cumnată-su i-a făcut constatarea și i-a spus imediat ce piesă îi trebuie: un simering de 31 cu 52 cu 7. Nu este nevoie să cunoști cum arată și nici ce funcție îndeplinește. Trebuie doar să te duci la Bucur Obor. Pășești cuminte, simțindu-te nesigur pe abilitățile tale tehnice. Privești în jur, te ghidezi după fler, tranzitezi raioanele cu metraj unde vânzătoarele completează rebus, te miri de suplețea cu care un agent de pază aruncă zarurile la table în duelul cu un nene vânzător de la confecții bărbătești, dai nas în nas cu un vânzător ambulant de macrou afumat întins pe o tavă acoperită cu ziar și într-un final ajungi unde aveai treaba. Bună ziua. Caut și eu un simering de 31 cu 52 cu 7. Vânzătorul nici nu așteaptă să termini toate caracteristicile produsului că deja se pornește molcom spre raftul cutare, caută cu o privire scurtă apoi înșfacă produsul și mi-l întinde calm. Afli chiar că viața simeringului este una crudă și complexă căci micul arc din interiorul său rezistă cu greu la presiunea metrilor cubi de apă care trec dinspre rotor către furtun.

Bucur Obor este un creuzet în care se îmbină toate aromele societății, toate generațiile, toate condițiile financiare și sociale, toate etniile și toate variațiunile de corcituri canine. Covrigi, lapte, leuștean, telefoane, fermoare, GSM, manuale, bureți de vase, țigări, țigări, țigări. Bucur Obor este un spațiu atemporal.

Dincolo de romantismul acestei antecamere vag kafkiană, obsesia Oborului îmi alină unele suferințe. La Obor mai există loc pentru durerea celor mulți, pentru o foame principială și onestă, pentru un Dumnezeu care așteaptă liniștit, cu o țigară în colțul gurii, la cântarul de control. La Obor îți amintești că existe fantome. Că există milostenie în mocirlă, că există dor de țară printre grămezile cu pepeni.

La Obor mă întreb pentru ce a fost Revoluție și pentru ce să nu fi fost Revoluție. Tot la Obor mă cuprinde nostalgia fugii prin timp și frica fără margini a drumului care se înfundă. Inevitabil. Toate drumurile se înfundă precum toate oasele se rablagesc. Tot la Obor mă imaginez din nou copil dar un copil cu privilegiul minții unui bătrânel stafidit care știe pe unde să o ia și pe unde să nu o ia. Tramvaiul trage în stație și oamenii se reped ca niște cocoșați bolnavi și ciungi spre scările înalte. Aruncă întâi pungile apoi se suie și ei.

Toate deciziile importante în viață au de cele mai multe ori nenorocul de a nu fi fost luate la timp. Și de cele mai multe ori, toate aceste decizii, precum în blestemul lui Oedip, s-au regăsit în profețiile unora mai bătrâni ca noi pe care nu i-am ascultat și nu i-am crezut. Dacă am fi fost în stare să luăm tot timpul deciziile bune la timpul lor, probabil că Oborul n-ar reprezentat niciodată nimic mai mult decât un banal târg. Și nu știu de ce dar dacă Oedip chiar a existat, atunci el cu siguranță a ales să să își trăiască pedeapsa la Obor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s