Despre timp

Timpul nu vindecă și nu iartă. Ba chiar am senzația că timpul nici măcar nu trece. El nu se trage din neamul trenurilor. Unde să se ducă? Trenurile care trec se ascund prin gări și depouri. Timpul care trece unde se duce? Stă pe loc, țeapăn, iluzoriu, plăsmuit de mintea omului. Nu omul este de vină pentru carnea care i se strică pe oase, pentru pielea care i se zbârcește, pentru oasele care i se slăbesc. Nu. Omul stă pe loc, statornic și echilibrat în vreme ce timpul, un tinerel cu desaga în spate, trece fără milă peste tot și toate. Nu omul este slab și fragil ci timpul este puternic și neiertător. Trec orele, zilele și anii, totul este goană, o fugă înflăcărată ce sperie găinile care ciugulesc în praf. Acele găini bolnave, puicuțe firave cu penele străvezii și ochii bulbucați pe care omul le adună în sictir pe lângă casa lui.

Timpul există câtă vreme omul îl ia în serios. Timpul nu este bun la nimic. Este o invenție născocită din frica de viața și nevoia de moarte dar a ajuns să facă din om un fricos în fața morții și un iubitor puhav de viață. Când nu mai ai puterea să mergi mai departe, aștepți să treacă timpul. Tu te așezi pe banca ta de la drum și te asemeni puicuțelor firave care se târăsc prin praf. Aștepți într-o dulce stare vegetativă. Timpul trece pentru că nu mai ai puterea să mergi nicăieri. Aștepți. Ca și cum ți-ai aștepta condamnarea. Și văzându-te în fața verdictului final parcă nu-ți vine să crezi. O poftă de viață nebună te cuprinde ca un curent. Dar nu mai poți face nimic. Acum timpul este crud și a ajuns la sfârșit. Te va înghiți, te va mesteca într-un dulce malaxor al neputinței, te va destrăma și te va face uitat pentru totdeauna. 

Timpul nu este bun la nimic cu excepția unui singur lucru: timpul permite istoria. Între granițele sale omul înghesuie tot ceea ce face pe Pământ ca într-o magazie. Tot ceea ce este frumos, tot ceea ce este urât, tot ceea ce este inutil sau inovativ, tot ceea ce îl sperie, îl fericește sau nu înțelege. Absolut totul. Iar apoi omul se aventurează în negura magaziei, analizează lucrurile, se miră, le înțelege ori nu dar la sfârșit, când se întoarce la lumină afirmă neputincios: da, timpul e crud. Păstrează totul cu o răbdare de călugăr. Dar nu iartă, nu uită și nu trece. 

Anunțuri

Un gând despre „Despre timp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s