Mărturia lui Ilie

 Ilie se gândea la Oblomov. Mi-ar plăcea de Oblomov dacă nu ar fi atât de leneș, bolnav de lene. Dar dacă Oblomov n-ar fi leneș, n-ar mai fi Oblomov, i-am răspuns contrariat. Nu e chiar așa. Oblomov nu este doar leneș. Este îndărătnic și placid, este nemulțumit și fricos. Poftim, asta nu știai despre el, nu? Și atunci, de ce l-ai admira pe Oblomov pentru îndărătnicie, placiditate, nemulțumire și tot ce mai spui tu acolo? Deși n-aș spune tocmai admira, totuși mi-ar plăcea de el așa cum mi-ar plăcea de un câine rău și bolnav. Și lenea lui te împiedică să-l placi? Da. Căci nu îmi poate fi milă de un leneș. Îmi este milă de bolnavi, de cei singuri, de cei condamnați. Lenea nu este condamnare. Dar poți acceptă că este o boală? Asta da, într-adevăr. Dar este o boală admisă, acceptată, căreia i s-au deschis de pe interior porțile minții și ale trupului. În fine, ce-ți veni cu Oblomov? Ploaia asta mă duce cu gândul la el. Mi-e lene. Mi-e lene de tot. Și apoi, privesc în jur și văd oameni cărora le este lene. Tuturor le este lene. Și mie, și ție, cu toții ne rugăm astăzi la Oblomov. Îl faci și Zeu acum! N-ar strica! Să aibă și leneșii un Dumnezeu. Dacă leneșii ar avea un Dumnezeu, n-ar mai fi leneși. Poate ai dreptate. Nici Oblomov nu avea niciun Dumnezeu. Lenea este contrară oricărui Dumnezeu. De ce? Pentru că Dumnezeu presupune căutare? Da, într-un fel da, așa e! Leneșul nu se va urni la drum pentru a căuta ceva pe care nu poate pune mâna. Dar dacă îi dai ceva pe care să pună mâna, se va urni? Am dubii. De ce s-ar urni pentru ceva tangibil? Există riscul ca acel ceva tangibil să nu îl facă îndeajuns de curios. Și atunci dă din mână resemnat și se așează mai bine pe scaun. Atunci leneșul este condamnat să rămână leneș? Da, câtă vreme este îndărătnic și placid, nemulțumit și fricos. Aha, deci acestea îl compun pe leneș? Da, lenea este un rezultat. Și atunci, dacă l-ai plăcea pe Oblomov îndărătnic și placid, nemulțumit și fricos, înseamnă că l-ai plăcea pe Oblomov neleneș, deci nu l-ai mai plăcea în consecință pe Oblomov . Ba da. L-aș plăcea tocmai pentru că reușește să nu fie leneș deși este îndărătnic și placid, nemulțumit și fricos. Atâtea trăsături blestemate la un singur loc, sigur l-ar fi făcut fie un scriitor best seller, un asasin sau un foarte bun om politic. Și dacă totuși ar fi ieșit altceva? Ilie rămâne puțin pe gânduri. Este imposibil. Leneșul absolut care totuși se dezice de lene, sigur devine ceva uriaș. De ce spui asta? Ca să te dezici de lene, îți trebuie o putere uriașă. Ca să te întorci la Dumnezeu după ce ai fost scufundat în cele mai adânci noroaie, îți trebuie o putere uriașă. Întodeauna cădarea va fi mai înălțătoare decât absența ei. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s